Inca am gustul teribil de amar plin de deznadejde ramas in urma acestor confruntari, fair play-ul (jocul corect) a cam disparut in lumea adultilor. Am atatea critici la adresa lor ca as intina tocmai spiritul acestui blog prin care ma straduiesc sa constientizez ca in afara de orgolii gresite, foamea de putere si lupta oarba fara scrupule pentru bani manjiti de nedreptate, lucrurile cu adevarat importante sunt cu totul altele pentru educatia copiilor, pentru spiritul uman si calitatea vietii unui om . Grija, responsabilitatea, respectul, dragostea aratate si daruite unui elev sunt create de umanitate pentru salvarea inocentei unei vieti fericite si implinite.
Trecand peste supararea mea cu nedreptatea pe care au indurat-o copiii mei dar si eu deopotriva, revin la sentimente frumoase si vreau sa elocvez prin vorbe simple dar pline de dragostea reusitele deja obisnuinte cu care ma rasfata ECHIPA, elevii mei, inca de la inceputul carierei mele de profesor.
Aceleasi probleme au fost depasite cu stoicism prin lupta si ambitie, calitati de care au dat dovada inca odata campionii mei. Pentru mine toti elevii mei in sufletul meu sunt adevarati campioni, numai prin simplul fapt ca au curajul de a lupta alaturi de mine pentru a crea o lume mai buna pentru ei, dar si de a arata celorlalti in special adultilor ca exista si o lume mai buna decat cea creata de acestia.
Rezultatele din prima jumatate a anului scolar au fost de prima clasa chiar daca anul acesta nu am castigat locul intai. Am participat la doua Olimpiade cea de Cros si cea de Handbal. La Olimpiada de Cros am castigat locul doi la baieti si locul trei la fete. Copiii care au reusit cele doua performante sunt:
TUDOR GEORGE MADALIN, un veteran al alergarilor, campionul de anul trecut. Anul acesta nu a reusit aceeasi performanta in totalitate din cauza mea, pentru ca am facut prea putine antrenamente, eu fiind, sa zicem, constrans de lumea adultilor, nu am nereusit sa il pregatesc asa cum mi-as fi dorit.
[E vorba de lipsa sprijinului de orice fel din partea scolii si nu numai, privind renumeratia mea ca profesor pentru orele suplimentare care nu exista si nu a existat niciodata. Munca mea pentru orele suplimentare dintotdeauna a fost platita tot de mine. Scolii, conducerii orasului, societatii nu-i pasa de pregatirea suplimentara, de performanta sau de sanatatea copiilor daca de pe urma acesteia nu ies niste banuti.]
George a iesit pe locul patru ocupand in final locul doi, pentru ca doi dintre participanti nu respectau o regula impusa si anume aceea ca fiecare scoala sa vina doar cu un baiat si o fata. Se pare ca alte scoli au venit cu mai multi copii, poate ca ar mai trebui inclusa o regula si anume, de a descalifica echipele care nu respecta regulile. Nu pot comenta competitiile fara aceste impunsaturi care le aduc, as fi nedrept fata de copiii mei daca nu ar sti si varianta adevarata a infrangerii lor. Binenteles nu comentez situatia substantelor folosite in doparea copiilor in competitiile de alergare. Din nefericire nu am probe, dar simplul fapt ca la o competitie de cros la olimpiada pe tara am vazut o fetita, dar si baieti, vorbesc de o fetita de clasa a cincea cu o musculatura de culturista care alerga intr-un ritm infernal. O sa-mi sara in cap toti "marii antrenori" care dopeaza copiii, ca anii de antrenament au facut acea musculatura. Replica mea e simpla, da, cei zece ani de viata ai copilei sunt suficienti. Altii or sa zica: trebuie sa tinem pasul cu cei din afara granitelor, da, sunt de acord dar sa cerem si consimtamantul lor dupa ce ei sunt in stare sa-l dea. Stim foarte bine cate efecte negative au aceste substante interzise si ar fi mai bine sa luptam pentru o viata sanatoasa decat sa fie campion la 15 ani si apoi fost campion actualmente bolnav retras la 16 ani.
Ne intoarcem la adevaratii campioni, o surpriza a acestui an, fata noastra de pe locul trei la olimpiada de cros etapa judeteana VISAN MONICA. Un copil cu o darzenie si daruire pentru sport cum rar gasesti la un om mai ales la unul de clasa a cincea. Locul trei a fost ocupat de Mona in urma acelorasi putine antrenamente dar si a greutatilor cu care si ea si multi alti copii se lupta zilnic fara a fi ajutati de "mandra noastra patrie si ai nostri prea iubiti conducatori". Mona, asa ii spunem noi "Echipa",este un copil de un respect si de o ambitie cum greu mi-a fost dat si foarte foarte rar sa vad. Un mic exemplu de anul acesta, in vara. Am terminat antrenamentul cu toti copiii, dupa antrenament ea a mai alergat nu stiu cat dar a alergat ceva din proprie initiativa. Un efort considerabil zic eu dar asta nu e tot. Dupa antrenamentul copiilor eu raman si imi fac si eu antrenamentul meu mai greoi putin adaptat varstei mele dar si pe final alerg cativa kilometri. In ziua respectiva am alergat doar trei Km, dar ceva mai tare pentru mine. Binenteles ca Mona a terminat tot antrenamentul meu in acelasi ritm cu mine, desi eu ingrijorat tot timpul o intrebam cum se simte si ii spuneam sa se opreasca sa nu se oboseasca prea tare. Acum intervin calitatile deosebite pe care le poseda acesta fiinta umana si care din pacate ,cu parere de rau spun, nu stiu daca eu o sa am resursele necesare sa o ajut, sper sa se trezeasca odata romanul.("Desteapta-te, romane, din somnul cel de moarte").Dupa 3-5 minute ea isi recapatase suflul in totalitate, pe cand eu, au mai trecut minute bune pana sa-mi revin. Imi doresc din tot sufletul ca Dumnezeu sa-i ajute pe acesti extraordinari copii sa-si indeplineasca menirea, sa ajunga ce merita.
O sa pun diplomele obtinute pentru ca eu consider ca aceste rezultate sunt adevaratele merite care cresc prestigiul scolii in numele careia ducem aceste batalii.
Ajungem la cea de a doua competitie cea de handbal. Un mic ghinion a facut ca fetele noastre ,din cate am auzit dupa competitie, (nu am stat suficient pentru ca buna organizare a competitie m-a facut sa fug de la o scoala la alta, baietii disputand meciurile in alta scoala) sa joace primul meci cu campioana, o echipa foarte inchegata cu un joc bun ,care ne-a invins fara drept de apel, lipsa conditiilor noastre nu au fost o scuza in acest caz. O sa pun un filmulet, se vedeti si sa revedeti condiile in care ne-am pregatit in scoala.
La baieti, povestea a fost alta. Un parcurs perfect. Doua meciuri castigate la zero si o finala cu peripetii cu un arbitraj jalnic ( foarte vizibil) , in care regret ca nu am luat niste masuri mai drastice. Sa filmez jocul si sa-l prezint mai departe. Dar am considerat ca echipa care ne-a invins in finala erau mai buni si probabil ca ar fi castigat si fara ajutorul arbitrilor. Antrenorul lor un bun prieten, fost coleg de facultate a facut o treaba excelenta cu ei, fiind campionii de anul trecut, de anul acesta si probabil si la anul cu "fantasticul arbitraj".
Nu o sa comentez prea mult arbitrajul ca umbreste jocul extraordinar practicat de ambele echipe, dar mai ales cel al echipei noastre. Baietii, ca si fetele au luptat pana la ultima frantura de energie, iar frustarea si supararea infrangerii, as indrazni sa spun un pic nedreapta la baieti, e pe deplin justificata. Imi asum infrangerile, cauzele le-am prezentat mai sus, iar meritele suta la suta sunt ale copiilor pentru munca si determinarea de care au dat dovada in toate antrenamentele si in toate competitiile.
Pe final o sa pun poze de la competitia de handal cu minunatii nostri frumosi copii.
Asteptam microbuzul,
In incheiere, le multumesc copiilor pentru evolutiile foarte bune, pentru sprijinul acordat, pentru daruirea si dragostea acordata echipei si muncii depuse pentru obtinerea acestor rezultate deosebite.
Succes in continuare, ECHIPA!
"The only thing necessary for evil to flourish is for good men to do nothing".
Trecand peste supararea mea cu nedreptatea pe care au indurat-o copiii mei dar si eu deopotriva, revin la sentimente frumoase si vreau sa elocvez prin vorbe simple dar pline de dragostea reusitele deja obisnuinte cu care ma rasfata ECHIPA, elevii mei, inca de la inceputul carierei mele de profesor.
Aceleasi probleme au fost depasite cu stoicism prin lupta si ambitie, calitati de care au dat dovada inca odata campionii mei. Pentru mine toti elevii mei in sufletul meu sunt adevarati campioni, numai prin simplul fapt ca au curajul de a lupta alaturi de mine pentru a crea o lume mai buna pentru ei, dar si de a arata celorlalti in special adultilor ca exista si o lume mai buna decat cea creata de acestia.
Rezultatele din prima jumatate a anului scolar au fost de prima clasa chiar daca anul acesta nu am castigat locul intai. Am participat la doua Olimpiade cea de Cros si cea de Handbal. La Olimpiada de Cros am castigat locul doi la baieti si locul trei la fete. Copiii care au reusit cele doua performante sunt:
TUDOR GEORGE MADALIN, un veteran al alergarilor, campionul de anul trecut. Anul acesta nu a reusit aceeasi performanta in totalitate din cauza mea, pentru ca am facut prea putine antrenamente, eu fiind, sa zicem, constrans de lumea adultilor, nu am nereusit sa il pregatesc asa cum mi-as fi dorit.
[E vorba de lipsa sprijinului de orice fel din partea scolii si nu numai, privind renumeratia mea ca profesor pentru orele suplimentare care nu exista si nu a existat niciodata. Munca mea pentru orele suplimentare dintotdeauna a fost platita tot de mine. Scolii, conducerii orasului, societatii nu-i pasa de pregatirea suplimentara, de performanta sau de sanatatea copiilor daca de pe urma acesteia nu ies niste banuti.]
George a iesit pe locul patru ocupand in final locul doi, pentru ca doi dintre participanti nu respectau o regula impusa si anume aceea ca fiecare scoala sa vina doar cu un baiat si o fata. Se pare ca alte scoli au venit cu mai multi copii, poate ca ar mai trebui inclusa o regula si anume, de a descalifica echipele care nu respecta regulile. Nu pot comenta competitiile fara aceste impunsaturi care le aduc, as fi nedrept fata de copiii mei daca nu ar sti si varianta adevarata a infrangerii lor. Binenteles nu comentez situatia substantelor folosite in doparea copiilor in competitiile de alergare. Din nefericire nu am probe, dar simplul fapt ca la o competitie de cros la olimpiada pe tara am vazut o fetita, dar si baieti, vorbesc de o fetita de clasa a cincea cu o musculatura de culturista care alerga intr-un ritm infernal. O sa-mi sara in cap toti "marii antrenori" care dopeaza copiii, ca anii de antrenament au facut acea musculatura. Replica mea e simpla, da, cei zece ani de viata ai copilei sunt suficienti. Altii or sa zica: trebuie sa tinem pasul cu cei din afara granitelor, da, sunt de acord dar sa cerem si consimtamantul lor dupa ce ei sunt in stare sa-l dea. Stim foarte bine cate efecte negative au aceste substante interzise si ar fi mai bine sa luptam pentru o viata sanatoasa decat sa fie campion la 15 ani si apoi fost campion actualmente bolnav retras la 16 ani.
Ne intoarcem la adevaratii campioni, o surpriza a acestui an, fata noastra de pe locul trei la olimpiada de cros etapa judeteana VISAN MONICA. Un copil cu o darzenie si daruire pentru sport cum rar gasesti la un om mai ales la unul de clasa a cincea. Locul trei a fost ocupat de Mona in urma acelorasi putine antrenamente dar si a greutatilor cu care si ea si multi alti copii se lupta zilnic fara a fi ajutati de "mandra noastra patrie si ai nostri prea iubiti conducatori". Mona, asa ii spunem noi "Echipa",este un copil de un respect si de o ambitie cum greu mi-a fost dat si foarte foarte rar sa vad. Un mic exemplu de anul acesta, in vara. Am terminat antrenamentul cu toti copiii, dupa antrenament ea a mai alergat nu stiu cat dar a alergat ceva din proprie initiativa. Un efort considerabil zic eu dar asta nu e tot. Dupa antrenamentul copiilor eu raman si imi fac si eu antrenamentul meu mai greoi putin adaptat varstei mele dar si pe final alerg cativa kilometri. In ziua respectiva am alergat doar trei Km, dar ceva mai tare pentru mine. Binenteles ca Mona a terminat tot antrenamentul meu in acelasi ritm cu mine, desi eu ingrijorat tot timpul o intrebam cum se simte si ii spuneam sa se opreasca sa nu se oboseasca prea tare. Acum intervin calitatile deosebite pe care le poseda acesta fiinta umana si care din pacate ,cu parere de rau spun, nu stiu daca eu o sa am resursele necesare sa o ajut, sper sa se trezeasca odata romanul.("Desteapta-te, romane, din somnul cel de moarte").Dupa 3-5 minute ea isi recapatase suflul in totalitate, pe cand eu, au mai trecut minute bune pana sa-mi revin. Imi doresc din tot sufletul ca Dumnezeu sa-i ajute pe acesti extraordinari copii sa-si indeplineasca menirea, sa ajunga ce merita.
O sa pun diplomele obtinute pentru ca eu consider ca aceste rezultate sunt adevaratele merite care cresc prestigiul scolii in numele careia ducem aceste batalii.
Scuze ca e un pic stramba, am considerat-o semnificativa, "Un rezultat drept intr-o lume nedreapta".
Ajungem la cea de a doua competitie cea de handbal. Un mic ghinion a facut ca fetele noastre ,din cate am auzit dupa competitie, (nu am stat suficient pentru ca buna organizare a competitie m-a facut sa fug de la o scoala la alta, baietii disputand meciurile in alta scoala) sa joace primul meci cu campioana, o echipa foarte inchegata cu un joc bun ,care ne-a invins fara drept de apel, lipsa conditiilor noastre nu au fost o scuza in acest caz. O sa pun un filmulet, se vedeti si sa revedeti condiile in care ne-am pregatit in scoala.
La baieti, povestea a fost alta. Un parcurs perfect. Doua meciuri castigate la zero si o finala cu peripetii cu un arbitraj jalnic ( foarte vizibil) , in care regret ca nu am luat niste masuri mai drastice. Sa filmez jocul si sa-l prezint mai departe. Dar am considerat ca echipa care ne-a invins in finala erau mai buni si probabil ca ar fi castigat si fara ajutorul arbitrilor. Antrenorul lor un bun prieten, fost coleg de facultate a facut o treaba excelenta cu ei, fiind campionii de anul trecut, de anul acesta si probabil si la anul cu "fantasticul arbitraj".
Nu o sa comentez prea mult arbitrajul ca umbreste jocul extraordinar practicat de ambele echipe, dar mai ales cel al echipei noastre. Baietii, ca si fetele au luptat pana la ultima frantura de energie, iar frustarea si supararea infrangerii, as indrazni sa spun un pic nedreapta la baieti, e pe deplin justificata. Imi asum infrangerile, cauzele le-am prezentat mai sus, iar meritele suta la suta sunt ale copiilor pentru munca si determinarea de care au dat dovada in toate antrenamentele si in toate competitiile.
Pe final o sa pun poze de la competitia de handal cu minunatii nostri frumosi copii.
Asteptam microbuzul,
inghetam de frig dar si de nerabdare,
un zambet plin de emotii,
Antonio cu mult curaj venea foarte determinat,
ca aproape de fiecare data Elena ne-a salvat inca o data prin jocul ei plin de entuziasm,
un pic cam inghesuiti dar ne-am descurcat.
Domnul Badea, care ne ajuta enorm. Ar trebui sa rectific putin cele spuse mai sus cu lipsa sprijinului - am primit mult ajutor de la acest om, un domn in adevaratul sens al cuvantului. Il propun pentru o functie de conducere in sport, un mare iubitor al acestui fenomen.
Eu, antrenor principal si Stela antrenor secund, o fosta membra a echipei acum clasa a noua; ii sunt foarte recunascator pentru ajutorul dat; cu echipa de fete, un copil extraordinar cu un suflet mare si plin de iubire pentru echipa
echipa de fete,
avem o echipa foarte draguta :)
inainte de meci
Echipa baietilor, cu cel mai bun portar pe care l-a avut vreodata echipa de handbal, Andrei- a avut niste interventii fenomenale. "Andrei, poate ar trebui sa te gandesti la o cariera de portar de handbal!"
Una din echipele invinse de noi fara replica la zero
Succes in continuare, ECHIPA!
"The only thing necessary for evil to flourish is for good men to do nothing".
- Edmund Burke
